Persoanele care au atacuri de panica in mod frecvent au una sau amandoua dintre cele doua temeri caracteristice panicii: teama de moarte si teama de nebunie. Manifestarile resimtite la nivel somatic in timpului atacului de panica pot fi atat de puternic neplacute, incat persoana sa simta ca va face un infarct sau ca se va sufoca. De asemenea, starea psihologica din timpul atacului de panica, senzatia de a pierde controlul asupra situatiei, determina teama persoanei ca va innebuni.
Cu toate ca nici moartea, nici psihoza nu survin in urma atacului de panica, senzatiile resimtite in acele momente sunt atat de reale incat teama este permanenta pentru persoana care experimenteaza atacuri de panica. Suferinta psihologica este una insemnata, ajungand pana la a afecta calitatea vietii persoanei si rutina sa zilnica. Exista riscul de a evita situatiile in care au survenit atacuri de panica, iar in cazul acesta viata poate fi restrictionata seminificativ: renuntarea la serviciu, renuntarea la a mai iesi din casa, renuntarea de a se mai intalni cu anumite persoane, renuntarea la a conduce autoturismul etc.
Apartinand in principal tulburarilor anxioase (panica, tulburarea obsesivo-compulsiva, anxietatea sociala, anxietatea generalizata, fobia specifica si stresul posttraumatic), atacul de panica poate insoti si tulburari afective, tulburari in legatura cu o substanta (consumul de droguri, consumul de alcool etc) sau tulburari de natura medicala (cardiace, respiratorii, vestibulare, gastrointestinale).
Pentru ca o perioada distincta de frica si disconfort sa fie diagnosticata drept atac de panica este nevoie ca 4 sau mai multe dintre urmatoarele 13 simptome sa apara brusc si sa escaladeze in intensitate in decurs de 10 minute:
Existenta unei clasificari a atacurilor de panica nu inseamna ca o persoana sufera doar de un tip de atac de panica. Exista posibilitatea ca doua sau chiar toate cele 3 tipuri de atac de panica sa fie prezente la o singura persoana. De exemplu, persoana stie ca de fiecare data cand vede un paianjen are atac de panica (circumscris situational), ca uneori atunci cand vorbeste in public are atac de panica (predispus situational) si ca alte dati atacul de panica apare „din senin”, in situatii in care nu a mai aparut inainte (inopinat).
In cazul persoanelor anxioase, nevoia de a controla mediul si evenimentele de viata este una foarte crescuta, sentimentul de incapacitate de a controla un anumit context determinand o senzatie puternica de teama si disconfort. In ceea ce priveste atacurile de panica, sentimentul de absenta a controlului este generalizat, fiind generat de incapacitatea de a determina momentul cand pierderea stapanirii asupra propriei persoane (atacul de panica) intervine. Framantarile permanente, teama de nebunie sau de moarte si atacurile de panica in sine pot determina in timp o scadere a stimei de sine, sentimentul de neputinta si in cele din urma chiar depresie.
In prezent nu se cunosc cu exactitate cauzele atacului de panica, ceea ce a putut fi insa determinat este predispozitia genetica pentru anxietate si atacuri de panica. S-a dovedit, de asemenea, stiintific ca atacurile de panica pot fi determinate de situatii percepute de persoana ca fiind traumatizante. Exista posibilitatea ca evenimentul traumatizant sa fi fost preluat de mecanismele de aparare (de exemplu negarea) si pastrat in inconstient de unde actioneaza la nivel constient sub forma anxietatii generalizate sau fobiilor, ambele avand ca posibile manifestari atacul de panica. Asadar, atacurile de panica pot aparea si in absenta predispozitiei genetice, fiind determinata de situatii resimtite ca avand incarcatura negativa puternica de catre persoana in cauza.
In ceea ce priveste predispozitia genetica, nu exista un raport de cauzalitate strict intre antecedentele familiale de anxietate si posibilitatea ca o persoana sa se confrunte cu astfel de stari. In principal, predispozitia se refera la riscul mai mare de a suferi un atac de panica intr-o situatie stresanta de catre o persoana cu antecedente familiale de panica, decat de catre o persoana care nu prezinta aceste antecedente. Cu toate acestea, chiar si la o persoana ce are rude care au suferit atacuri de panica se poate ca acestea sa nu apara niciodata.
In conditiile in care o persoana acuza stari similare cu atacurile de panica este important sa viziteze atat cabinetul unui psiholog, cat si cabinetul unui medic generalist.
Vizita la medic este necesara pentru a se stabili daca exista sau nu cauze medicale ale simptomelor atacului de panica. In urma consultului psihologic, este posibil ca pacientul sa fie indrumat spre psihiatru in vederea diagnosticarii unei eventuale tulburari mai largi in cadrul careia se manifesta atacurile de panica, intrucat acestea nu reprezinta in sine o categorie de diagnostic. Ulterior exista trei tipuri de interventie catre care pacientul va fi indrumat (in momentul in care s-au exclus cauzele de natura medicala):
Terapiile cognitiv-comportamentale si-au dovedit stiintific eficienta in tratarea anxietatii si depresiei, avand o metodologie bine pusa la punct si unitara in ceea ce priveste interventia. Indiferent insa de scoala psihologica de care apartine terapeutul, atacurile de panica se trateaza urmarind in linii mari pasii enuntati de curentul cognitiv-comportamental. Diferenta in terapiile umaniste sau in psihanaliza s-ar manifesta printr-o incursiune in trecutul pacientului, in incercarea de determinare a unor cauze (ereditare sau in legatura cu un eveniment traumatic), insa interventia este in continuare centrata pe prezent, la fel ca in cazul terapiei cognitiv-comportamentale.
Data publicării: 12.03.2022